Incredere versus neincredere

 Cred ca sunt putini cei care nu aleg sa fie informați. Cautam sistematic sa fim la curent cu ceea ce se intampla in lume si cantitatea de date la care avem acces este uriasa. Odata cu dispozitivele conectate la reteaua globala avem acces rapid la tot ceea ce in mod generic numim stiri. Facilitatea, de care ne bucuram in acest sistem, este dusa inainte de motorul de neoprit al reclamelor de marketing. Aici este sursa principala de finantare pentru furnizorii de stiri. Las pe plan secund promovarea pe NET si imi indrept atentia asupra surselor de informare care ne bantuie din toate directiile. Cantitatea mare de stiri a dus la aparitia unui nou grup: "evitorii de stiri".  Ei nu privesc, nu asculta si nu citesc. Multi incearca sa evite stirile invocand impactul asupra starii lor de spirit. Suntem cu totii constienti ca 

stirile negative au un nivel mai inalt de vizionare. Povestile cu un aspect negativ – coruptie, furturi, violenta si asa mai departe – sunt mai degraba urmarite decat povestile neutre sau pozitive. Este clar ca lumea nu este plina numai de lucruri negative dar jurnalistii par sa fie inclinati spre raportarea vestilor proaste. Dezastrul brusc este oare mai convingator decat imbunatatirile lente? Sau altfel spus evenimentele nefericite fac povestile mai simple? Ca sa fiu echilibrat mai lansez o intrebare: Oamenii spun ca ar vrea povesti pozitive dar este oare adevarat? Poate ca, in mintea unora, vestile proaste sunt un semnal ca trebuie sa schimbe ceea ce fac pentru a evita pericolul. Si uite asa vigilenta fata de amenintari este o modalitate de a explica predilectia pentru vestile proaste. Sa fie oare asa? Am gasit pe NET  ideea a psihologilor Trussler si Soroka care arata ca: "acordam atentie vestilor proaste, pentru ca, in general, credem ca lumea este mai roz decat este in realitate. Cand vine vorba de propriile noastre vieti, cei mai multi dintre noi credem ca suntem mai buni decat media si ca ne asteptam ca lucrurile sa fie bine in cele din urma. Aceasta viziune 

placuta asupra lumii face vestile proaste cu atat mai surprinzatoare si mai importante. Doar pe un fundal deschis sunt evidentiate petele intunecate". Peste stiri, fie ele bune, fie proaste, fiecare dintre noi punem un filtru personal. Practic transformam si intelegem ceea ce citim, mai ales digital, ca un rezultat al acestei prelucrari. Cei care pun un filtru mai puternic ajung sa spuna ca nici o stire nu este buna si sa piarda increderea in mass-media.  Neincrederea in mass-media nu este un fenomen nou. A venit pandemia si a reusit, printrea altele, sa accentueze scepticismul in jurul stirilor. Sustinatorii anti-vaccinari si cei ai teoriei conspiratiei au pus la indoiala validitatea si acuratetea faptelor despre COVID-19 impartasite de organizatiile de stiri si guverne. In sistemul zgomotos de informatii digitale actuale stirile vin la noi in bucati: postari pe retele sociale, stiri TV, site-uri de stiri, etc. Informatiile sunt consumate fara a tine cont de sursa si mult gunoi se aduna acolo. Daca filtrul personal nu este bine calibrat, pierderea increderii in mass-media este o consecinta ce apare rapid. Acelasi lucru se intampla si cu alte institutii majore, inclusiv cu invatamantul, bancile, organizatiile guvernamentale. Acestea vin in fata noastra prin stirile din mass-media si imaginea apare din ce in ce mai erodata. Incerc o concluzie. Nu mai urmari special stirile negative si nu iti pierde increderea in mass-media. Cum sa faci asta? Prin educatie iti perfectionezi mereu filtrul personal prin care treci informatiile de pe surse si numai astfel vei avea capacitatea sa fii cu adevarat obiectiv. "Increderea ne lumineaza, neincrederea ne baga-n ceata." aforism de George Geafir