Usor de pierdut, greu de castigat...

Doi oameni deosebiti, cu care avem cinstea sa fim prieteni, mi-au aratat acest copac pe malul Oltului. Trunchiul salciei, apreciabil ca diametru, a fost ros de un animalut care are importante veleitati in amenajarea hidrotehnica: castorul. Nu o sa continui cu insusirile deosebite ale acestei vietati ci cu un

subiect sugerat de copacul prelucrat. Subiectul este de maxima actualitate in vremurile prezente si are numele de incredere. Iata un exemplu de analizat si pe care cred ca l-ai si intalnit. Sa presupunem ca ai descarcat o aplicatie pentru telefonul mobil. La inregistrare, a aparut o fereastra pop-up care ti-a cerut acces la contactele tale. Permiti sau nu permiti accesul? In instructiunile de utilizare exista o specificatie referitoare la contacte precum ca acestea vor fi criptate si utilizate la comunicare cu prietenii existenti folosind aplicatia. Apoi, datele tale vor fi sterse definitiv. Aceasta este toata asigurarea pe care o furnizeaza autorul. Nu am uitat niciodata respectul pentru confidentialitatea datelor online si abordarea lor deschisa si transparenta dar, sunt sigur ca ai sa te gandesti: oare cat de ros este trunchiul copacului? Cata incredere pot avea in cele afirmate? Demonstrarea angajamentului de confidentialitate fata de principiile etice este adevarata si va crea in cele din urma incredere? Greu de

raspuns la intrebare in conditiile actuale de diversitate a NET-lui. Nu se intampla asta numai pe NET. Oare cat de ros este copacul increderii in vaccinul prin care se lupta cu pandemia? Interesele economice si politice ce au manevrat campaniile de informare au ros puternic. Revenim la subiectele noastre despre NET. Uneori, o persoana sau o echipa poate identifica o problema etica ce exista intr-o aplicatie informatica in functiune. Intr-o lume ideala, oamenii ar semnala problema si ar rezolva-o. Poate fi dificil sa fie curatate sistemele care au functionat o perioada indelungata dar solutii se pot gasi. Lumea noastra nu este insa una ideala. In lumea reala este posibil ca oamenii sa nu se simta personal responsabili de gasirea unei solutii la o problema pe care nu au creat-o. Din pacate sunt putin cei care se implica in rezolvarea problemelor de etica. Greu sa te gandesti la ideea ca toata lumea are responsabilitatea colectiva de a lua urzica si de a rezolva orice problema. Majoritatea oamenilor prefera sa lase copacul la dispozitia rozatoarelor. Increderea este din ce in ce mai fragila. Trebuie sa schimbam modalitatea de abordare a increderii din online. Sa trecem de la a vorbi despre incredere ca factor de risc la a vorbi despre incredere si etica a datelor ca despre un pas pozitiv catre o societate digitala sanatoasa. Nu este vorba doar de a fi precaut sau conform; este vorba de a merge mai departe, de a fi intreprinzator si progresist, dar fara a va sacrifica valorile. „Increderea este ca o guma de sters, se micsoreaza din ce in ce mai mult dupa fiecare greseala.” [Necunoscut]